Monografie

Cea dintâi menţiune documentară cunoscută pentru satul Durneşti datează din iunie 1433, când Ilie voievod, domn al Ţării Moldovei, dăruieşte lui Petru Durnea şi fraţilor săi Ion şi Giurgiu „… satul lor Durnişti…” pentru dreaptă şi credincioasă slujbă[1].

Conţinutul documentului arată că satul Durneşti era al lui Petru Durnea şi al fraţilor săi Ion şi Giurgiu, probabil ocină părintească, satul având atunci caracter boieresc.

La 20 august 1530, Petru Rareş voievod dăruieşte Mitropoliei din Suceava satul Durneşti, cu mori pe Jijia[2]. La această dată satul avea caracter domnesc şi trecea în stăpânirea Mitropoliei, situaţie în care rămâne până la exproprierea din 1864, când trece în proprietatea statului.

În perioada 1864-1869, moşia este exploatată de arendaşii Iacob Matasaru şi Alexandru Iavorschi[3], după care, în aprilie 1869, moşia Durneşti este cumpărată de fraţii Ion şi Ilie Ciolac cu 90.500 lei. Moşia avea suprafaţa totală de 588 fălci, 10 prăjini şi 31 1/2 stânjeni (cca 841 ha).

Familia Ciolac a stăpânit moşia Durneşti până la împroprietărirea din 1919, când pământul s-a împărţit sătenilor iar partea rămasă în moşie s-a vândut unor proprietari mici şi săteni[4].

Numele satului este derivat de la antroponimul Durnea, cel dintâi stăpân (jude sau cneaz) al satului, la care s-a adăugat sufixul „-eşti”.

Documentele consultate nu oferă informaţii despre existenţa vreunui locaş de biserică în satul Durneşti şi nici în prezent nu are biserică. Nevoile religioase pentru locuitorii satului Durneşti sunt asigurate de biserica din satul Ungureni. Capela „Sf. Treime” din cimitir, pr. Porubin Alex.

În perioada 1928 - 2002 în satul Durneşti a funcţionat şcoală cu clasele I-IV, în casele sătenilor Jean Roman, Andrei Iftimie, Gh. Bosânceanu. pentru care s-a dat în folosinţă şi local propriu, în 1955, din paiantă, dar după reducerea numărului copiilor de vârstă şcolară, şcoala şi-a încetat activitatea în 2002. În anul 2005 se construieşte local de şcoală prin Banca Mondială.